Zilele astea am călătorit până la Firenze [cunoscută sub Florenţa] timp de 2 zile, şi din momentul ieşirii din tren m-am “îndrăgostit” , şi la propriu şi la figurat, deoarece chiar şi atmosfera din gară, de obicei nu prea plăcuta, părea a fi o poveste.
Design retro cu elemente de modern, totul îşi are locul şi destinaţia, indicatoare clare în 5 limbi, elemente pentru cei cu limitări în deplasare, sistemul alfabetul Braille pe toate panourile importante şi chiar în tren ori în WC.
În UE acest sistem este folosit pe larg, aplicându-se chiar şi în acte, legitimaţii de orice tip şi în sistemul medical.
Mai jos puteţi vedea imagini cu folosirea acestui alfabet.
[inserări cu chenar gălbui]
Cu părere de rău nu am avut la dispoziţie un aparat foto bunicel ca să pot fotografia în calitate şi de aceea vă las să urmăriţi pozele date făcute de profesionişti, e practic ceea ce am văzut şi eu.
La întoarcere am optat pentru o maşină şi nu pentru tren, ca să ajung la aeroportul din Venezia [Veneţia], vă propun acelaşi site pentru a viziona poze din alt oraş, alt centru istoric al Italiei. Şi normal ca orice european care călătoreşte, am ales autostrada ca cale de parcurs,fiind mai rapidă şi mai directă. Vizitând pagina oficială a direcţiei din domeniu Aiscat am găsit arătată în minuţiozitate şi individual orice autostradă, apoi am găsit şi asociaţii acestora care administrează respectivele A1-A14-A13-A4 necesare mie. Pe pagina acestora sunt plasate informaţii actualizate frecvent privind traficul pe magistralele sus menţionate, chiar şi camere web cu imagini preluate de pe autostrăzile ce le au in gestiune. Fericit că nu am văzut anunţuri ce raportau probleme pe segmentele ce mă interesau am pornit dispus la drum. Totul era minunat, viteză până la 140 km/h, maşină bună – aproape nouă, asfalt impecabil, traseu 80% linie dreaptă, panouri informative la fiecare 1-2km. Şi ca de obicei, fericirea nu durează mult, pe ultimul segment Padova-Venezia, porţiune a autostrăzii A4, se făceau schimbări de paviment, adică al asfaltului, pe o lungime de 4km în primele 2 benzi. Ambuteiajul deja era format, cred, pe o lungime de vrio 8 km, toate maşinile aveau 30-40 km/h, camioanele se deplasau unul după altul cu un interval de nici jumătate de metru. Noroc mare că există aer condiţionat şi posturi de radio bune, sau ca alternativă mp3-player.
Mergând ca melcii şi făcând depăşiri minim posibile, de pe o bandă pe alta, crezând că cealaltă se mişcă mai rapid, am întâlnit maşini din toată Europa, nu vorbesc doar de UE. De mimica feţelor care o aveau fiecare nu vreau să vorbesc, căci vă daţi şi voi bine seama cum erau. Şi cum în aşa situaţie să nu cauţi discuţie cu ceilalţi companioni de situaţie, diversificând atmosfera. O privire în jur şi iată-l moldoveanul, slovacul, germanul, francezul, olandezul, cehul, elveţianul. Ce faci? De unde vii? Şi tot aşa de la un geam la altul „mergând” la un „ambuteiaj” de vorbă. La final de discuţie deja mai nu mergeam la restaurant şi ne fixam întâlniri prin colţurile Europei. Am observat şi o pereche de tineri cu o maşină luxoasă decapotabilă cu numere de înmatriculare olandeze, domnişoara mai nu spuneai că e „miss autostradă”. După cum se deplasau, căutând cel mai înalt buruian de pe marginea carosabilului, care în UE e foarte greu de găsit deoarece sunt servicii speciale antrenate pentru tăierea lui, am înţeles că „miss” are nevoi speciale. Am încercat să-i anunţ că peste puţin timp ajung la un punct de popas, conform indicatorului cel aveau în faţă, şi vor avea la dispoziţie toate de ce au nevoie, însă fără succes, probabil că şoferul era preocupat de altceva 
Din discuţiile, de care vă spuneam mai sus, am aflat că această procedură de schimbare a asfaltului se efectuează în fiecare an în luna iunie, din motiv că pavimentul dat este unul special care permite absorbirea apei în substraturile acestuia, astfel suprafaţa de contact a anvelopei cu asfaltul este mai mare şi mai bună asigurând o stabilitate aproape perfectă a maşinii chiar şi pe timp de ploaie. Astfel ca apa absorbită să nu formeze mici alunecări şi din alte motive de securitate asfaltul se schimbă cu regularitate. Unde ai văzut asta în Republica Moldova? La noi tocmai aşteaptă ploaia ca să înceapă lucrările de asfaltare. Mi-a plăcut şi faptul că semnele giratorii erau puse la 1200 metri, apoi la 700 metri, după la 200 metri de momentul acţiunii astfel asigurându-se securitate maximă la tot ce se petrecea. Nu mai vorbesc că la noi nici poliţia nu este prezentă. La întrebarea de ce nu lucrează noaptea, am primit un răspuns tipic european: „De ce ar trebui noi să facem asta, nu suntem tot oameni cu aceleaşi drepturi?” , nu mai zic că autostrăzile acestea numai în Italia şi Rusia se plătesc de cei care o parcurg, în celelalte ţări nu se percep taxe de la şoferi. Aici te las pe tine să meditezi căci eu nu sunt de acord cu plata.
Uite aici o să înţelegeţi de ce spun a 8-a minune a lumii.
Mai sunt multe situaţii de povestit dar aş dori să observaţi că şi aceste locuri, ca autostrăzile, sunt vizitate de turişti, sunt restaurate cu regularitate, sunt plătite când sunt vizitate, au ghizi ca indicatoarele, pagini de internet şi altele, sunt pline de oameni din diverse ţări, au locuri de popas, porţiuni din traseu SOS. Unica deosebire este că le parcurgem cu maşina şi nu pe jos.
Îţi mulţumesc pentru atenţie şi te aştept cu comentarii.
