Astăzi, într-o zi posomorâtă, cu un cer înnourat, am găsit pe blogul lui Țurcanu o minunată observație care a făcut să-mi apară un soare. Recunosc că în cotidian habar nu ai de ce să te mai apuci ca să prinzi viitorul de mâine, astfel pierzi foarte mult timp pe prostii, neglijând în acest mod literatura și arta scriiturii. Uite că soarta a avut grijă ca să citesc și să-mi reamintesc că există și astfel de lucruri. Vă propun mai jos postarea de pe blogul sus menționat, întregul articol îl găsiți pe adresa acestuia.
Se pare că arena politică a Moldovei e compusă din felurite ‘animale’: avem urşi, lupi şi o cioară care cârîe din copac. Cred că analogiile sunt destul de clare şi nu e nevoie să-i mai prezentăm cu nume (pentru că nici nu merită să le spui pe nume unor asemenea animale). Recent am găsit o poezie scrisă cu o jumate de secol în urmă care e de fapt o descriere a ‘animalului politic’ numarul unu de azi ce ne conduce ţara. Autorul e Constantin Condrea, iar poemul e întitulat “Cioara şi Vulpea” (variant nou la fabula lui I.Krîlov):
